Mariana Ciobanu

Batranete fara tinerete

Cristina era o batrânică şi asta numai la 7 ani abia împliniţi. La întrebarea mea naivă de copil de clasa întâi despre ce face în timpul liber, ea a răspuns sec « Lucrez, fac curăţenie » şi acesta a devenit credo-ul ei în viaţă şi amintirea cea mai clară a mea despre Cristina. Ea nu se juca, ea se pregătea de mică să fie matură. Era mult prea serioasă pentru chefurile de la şcoală şi pentru că se străduia din răsputeri să trăiască după regulile cui le-o fi inventat, ea a abandonat facultatea şi înainte să împlinească 20 de ani deja era căsătorită, cu un aer boemo-plictisit de viaţă, în ciupici de casă, halat în floricele în magazinul din mahala şi cu minim 15 kilograme puse după balul de absolvire a şcolii generale. Iar ca la puţin timp după viaţa conjugală, ea sa vorbească în termeni necenzuraţi cu cel mai sincer dispreţ despre soţul ei care nu era tocmai prinţul la care se aştepta.

Existenţa Cristinei s-a derulat într-un ritm fulminant şi melodramatic ajung la apogeu şi sfârşit tragic, cel puţin spiritual.

Din păcate, povestirea despre Benjamin Button e doar o povestire pentru că unii dintre noi se nasc bătrâni fără şanse de a mai întineri.

Antisemitism pe moldoveneste sau despre cum cineva e cineva, dar cineva nu-i cineva

Headline-urile din presa moldovenească şi internaţională impresionează publicul de promtitudinea de care se dă dovadă când vine vorba de acţiuni anti-semite:
ONU îşi exprimă regretul faţă de acţiunea de ură religioasă
Ambasada SUA a condamnat actele antisemite de duminică
Autorităţile moldovene condamnă acţiunile antisemite din centrul Chişinăului
Comuniştii condamnă acţiunile antisemite de la Chişinău şi acuză noua guvernare de toleranţă excesivă
Mitropolia Basarabiei dezaprobă acţiunile creştinilor
Ce căuta drapelul fascist la protestul creştinilor împotriva Menorei evreieşti din centrul Chişinăului?
La nici 2 zile de la actiuni ONU si ambasada SUA şi-au exprimat deja părerea, iar partidele fuguţa s-au acuzat reciproc şi au condamnat în cor acţiunile. În aprilie când au fost implicati ne-evrei, ministerele nu ştiau, comuniştii nu auzeau, americanii şi ONU se faceau ca plouă, nu aveau informaţii şi în genere unde naiba e Republica Moldova pe hartă… într-un cuvânt, acţionăm şi reacţionăm selectiv.
PS: articolul nu e antisemit, şi vă rog să vă abţineţi de la astfel de comentarii

Evenimentul anului 2009

Îmi place emisiunea de duminică dimineaţa de la canalul History în care timp de cîteva minute e relatat evenimentul care marchează un an. De cele mai multe ori sunt evenimentele triste pe care oamenii le ţin minte. Evenimentul anului 1980 e de exemplu moartea lui John Lennon şi nimic frumos întâmplat în acel an nu a reuşit să umbrească asta.
În anul 2009 au pierdut comuniştii, însă asta nu reuşeşte să mascheze abuzurile pe care a fost în stare să le comită spiritul nostru mioritic şi curajul de care au dat dovadă cei care păreau adormiţi în somn de moarte.
A meritat? La întrebarea asta pot să răspundă doar victimele şi, mai trist, rudele victimelor. Cert e că la 3 iunie nu încape îndoială că s-ar fi ales un preşedinte comunist dacă democraţii nu ar fi simţit sângele şi, mai ales, furia şi deznădejdea noastră.
Evenimentul anului 2009 în Moldova nu e sfârşitul comuniştilor (la cum reacţionează ei bolnăvicios, zici că Apocalipsa din 2012 a venit pe nepusă masă o data cu democraţia), şi nici distrugerea instituţiilor statului care până la urmă nu a impresionat prea multă lume, evenimentul anului 2009 e atitudinea pe care am reuşit cu toţii să o luăm, curajul care a învins un sistem putred care nu a putut pierde cu demnitate.

Vacanta cu rucsac

Ştii că a fost o vacanţă reuşită în munţi atunci când:
• Pierzi cel puţin un kilogram în 3 zile de hiking
• Bei apă din lacuri şi nu-ţi mai pui întrebări dacă e curată
• Faci bătături la picioare
• Urci pe cel puţin unul din cele mai înalte vârfuri din Făgăraşi (ex: vf. Moldoveanu)
• Te cerţi cu prietenii pentru că sunt cel puţin 2 păreri despre ce trebuie să faci atunci când te întâlneşti cu ursul
• Mănânci mâncarea ursului şi totuşi speri să nu te întâlneşti cu el
• Cabanele <=> ceai fierbinte (sau cel puţin călduţ)
• TREBUIE să mergi în ploaie torenţială cu pietre mari cât pierlele, pentru că se apropie seara şi oricum copaci la aşa înălţime nu cresc
• Te cuprinde deznădejdea, dar o faci încet ca să nu vadă şi ceilalti care sunt în pragul isteriei
• Toate hainele din rucsac sunt ude, plan B: aştepţi ca totul să se usuce pe tine
• Faci hitchhiking pentru că nimeni nu te aşteaptă la poalele munţilor cu maşina, mergi in dubiţă, nu există ferestre în dubiţă.

Stabilitatea este…

Azi am înţeles sensul cuvântului stabilitate trambiţat cu mândrie de PCRM. Pe Ştefan cel Mare troleibuzul a fost oprit de mulţime, în regiunea Ministerului Agriculturii. Taxatoarea, un pic prostită şi ferm convinsă ca are şi ea un cuvânt de spus, s-a stropsit la fetele care ciripeau în note ridicate ce fericite sunt că a venit tocmai atâta lume la « flashmob »: « Părinţii vă trimit bani [de peste hotare], dar iaca voi îmblaţi brambura la proteste! »
Am ales să fiu şi eu la protestul împotriva « stabilităţii », a fost o manifestaţie sinceră, şi mă doare-n cot ce partide o să-şi asume meritele. Gloata a fost pe alocuri mai stabilă, pe alocuri zapacită, iar spre seara mai revoltată. De, « men in black » raşi pe cap şi în « cojanci » se întunecau la faţă văzând că nu mai pleacă oamenii şi încercau, poate-poate a scapa totul de sub control.
Fără a instiga pe nimeni la revoluţie planific să particip şi la urmatoarele manifestaţii şi invit şi pe ceilalţi, doar că aceasta să nu fie nici prea verde şi nici prea albastră. Şi mai vreau să transmit pe această cale salutări SIS-ului

“Surprize! Surprize” la Fabrica de Staruri

Noul star este Alexandru Manciu, la fel ca si in cazul lui Serj Kuzencoff au fost trei luni in care nu a fost loc de surprize. Pun pariu ca nici pariuri nu s-au facut, poate numai pentru locul doi, in rest totul a mers fara abateri de la plan. Nu risc sa insinuez ca ceva s-a falsificat, pentru ca talentul lui Alexandru chiar nu poate fi contestat, are voce si a tot cutreierat diferite festivaluri de mic. Deci… totusi ce cauta el in concurs alaturi de debutanti? Am cam dus dorul fair-play-ului, concurentii erau pusi din start sa-l intreaca pe un cantaret deja format, un pic chiar si plictisit de incepatorii care invatatau abia notele.

Zilele trecute am privit la televizor un festival, bine, participantii aveau studii muzicale, insa majoritatea in perioada de afirmare. Nu sunt deloc amatoare la asa gen de show-uri, oricum am ascultat din curiozitate o concurenta, avea o voce extraordinara, pe urma inca una, si inca una. Va fi doar un castigator, restul vor continua sa lupte, sa imprumute si sa-si coase haine de scena, sa convinga pe altii sa creada in niste anonimi, intr-un cuvant, sa-si faca un drum deloc batatorit pe o piata muzicala minuscula.

Pe de alta parte in finala “Fabricii de staruri”, au nimerit, chiar si spre marea lor mirare, doi afoni care au tot fost menajati ca au cel putin un caracter interesant, ca au carisma, daca duc lipsa de altceva: vocea! Si pentru ca  devenea deja insuportabil si jenant sa-i asculti, fabrica a hotarat sa le vina in ajutor si sa invete fabricantii sa faca …play back. Doar stiti cum e, de obicei nu sunt conditii, aparatura, umiditatea si temperatura aerului necorespunzatoare in salile din cluburile din sat, de la concertele in aer liber, in sala Palatului National etc, etc Unora li s-a acordat o sansa nemeritata (uneori chiar mai multe sanse, miraculos scapand de dueluri), pe cand talentul veritabil trebuie sa dea din coate cum poate.

P.S. Pacat ca Stela Botan a luat ultimul loc, se pare ca la noi nonconformisul, stilul, sinceritatea, inteligenta (plus desigur vocea) nu se apreciaza.

Valentine, go home!

Se apropie inca o mare sarbatoare pentru poporul moldav. Am sarbatorit Halloween, unii si ziua Recunostintei, acum urmeaza una si mai tare.

Vremuri grele, panica mare, indragostitii cutreiera agitati magazinele in cautare de “valentinshi”. Iar tema de discutie ce prevaleaza “Ce faci sambata?”, “Ce cadou ii iai?” si “Tu nu sarbatoresti Sf. Valentiiin?!??”

Si pentru ca suntem in criza (?) oarecum, magazinele rasufla usurate ca li se golesc vitrinele de flecustete inutile, mai fac reduceri. Magazinul de langa serviciul meu, de exemplu, face reduceri (reducerile sunt marcate cu niste cochete inimioare rosii) de 5 lei la sapun lichid (evident, curatenia e direct proportionala cu romantica), diverse creme antirid (sper ca nici un iubit sa nu indrazneasca sa-mi observe intra-atat viitoarele riduri), apa minerala “Morshinskaya” si alte produse corespunzatoare de care vor sa scape din stoc.

“Valentinshele” chinezesti merg ca painea calda, oamenii aburiti de publicitate nu mai inteleg de ce sarbatoresc, stiu sigur ca TREBUIE sa o faca, vanzarile cresc, toata lumea e fericita. Ei bine, daca nu ar exista Sf. Valentin, ar fi extrem de profitabil s-o inventam, nu?

P.S: Luni in SUA e President’s Day, poate imi iau liber luni?

Anti-Eminescu sau Pro-Eminescu?

E 15 ianuarie, ziua in care (dupa unele pareri) s-ar fi nascut Eminescu. Daca ai iesi acum in strada si ai intreba pe cineva ce poet prefera (poet care a scris in romana), ar raspunde cel mai probabil: Eminescu. Si nu pentru ca a citit multa poezie romanesca si a ajuns singur la aceasta concluzie, ci pentru ca Eminescu a fost intens studiat la scoala, pentru ca ni s-a spus imperativ ca e cel mai mare poet roman.

Oamenii stiu ca a fost Eminescu si “altii”. dar cine totusi sunt altii? Francezi ii au pe La Fontaine, Rimbaud, Verlaine, noi pe …Eminescu. Consider ca s-a facut un cult din personalitatea lui si e pacat pentru ca asta saraceste enorm poezia romaneasca. Eminescu este fara doar si poate un talent, el a fost revolutia, schimbarea. Insa poezia romaneasca nu e numai Eminescu, literatura a cunoscut un adevarat “boom” dupa marele poet, a aparut Arghezi, Blaga, Bacovia, Stanescu, si multi altii. Cati stiu cand s-a nascut Stanescu sau cand a murit Blaga, cati depun flori la bustul lui Bacovia?

Cine raspandeste spiritul sarbatorilor de iarna?

Realizezi ca esti in epoca glabalizarii in momentul in care trec sarbatorile fara ca uratorii si colindatorii sa treaca pe la casa ta. Locuiesc intr-o zona a orasului in care traditiile sunt ca la ele acasa, mai bine zis ca la sat. In copilarie am colindat la modul cel mai serios cu steaua si clopotei, iar mahalaua era plina de cete “concurente”. La noi in casa se tot succedau intens colindatorii de Craciunul pe stil vechi si uratorii care veneau pe 13 ianuarie.

E 13 ianuarie, seara, aproape de ora 12 noaptea si deja m-am impacat cu gandul ca iarna aceasta nu o sa mai fim urati, ca viitorului ii apartin sms-urilor mai mult sau mai putin standardizate, iar spiritul sarbatorilor va fi raspandit de soricelul zvapaiat din publicitatea Coca Cola

De ce eu urasc Moldova?

Saptamana trecuta am vazut cum un barbat de varsta a treia a fost lovit de un microbus, cu capul in sange a tot asteptat si asteptat urgenta, urgenta intr-un oras mic intarzie de obicei, intarzie mult…

Azi ca de obicei ma duc sa-mi cumpar mancare din magazin, iar batranelele imbracate saracacios, vor cumpara paine, doar paine, ieftina si se vor intoarce in apartamentele lor, unele din ele pustii, pentru ca la noi in tara sunt multi batrani singuratici, in pasaportul unora scrie ca au copii, insa nu-i mai viziteaza nimeni.

Urasc Moldova pentru cum se poarta ea cu batranii ei, care sunt jerpeliti si umilit. Fostii ei profesori, medici si altii care au lucrat pentru o tara care nu mai exista, dar nu conteaza ca ea nu este, pentru ca ei totusi sunt. Se mai simt utili doar cand folositi in perioada alegerilor atunci cand li adauga la pensie niste sume de bani iluzorii care de fapt compenseaza inflatia.

Ne povesteam recent ce o sa facem la batranete, o sa calatorim in toate tarile la care am visat, o sa ne plimbam cu nepotii mancand inghetata si daca o sa ne plictisim de tot o sa facem munca voluntara intr-o tara pe care n-o s-o urasc dar pe care putin probabil sa o iubesc, care probabil nu o sa se numeasca Moldova.