Mariana Ciobanu

Subiect primavaratic: pisici

Am o atitudine mistica fata de persoanele care hranesc pisicile vagaboande. Acesti oameni, obiect inexplicabil al fascinatiei mele, aproape tot timpul anonimi, din putinele posibilitati care le ofera pensia (am auzit ca urmeaza o crestere electorala de la 1 aprilie ) aleg sa hraneasca felinele. Oricat nu am ridica cu neincredere spranceana stanga, totusi nu e totul asa slut cum ne pare noua uneori atat timp cat mai sunt oameni carora le pasa.

Langa serviciul meu locuieste asa o persoana, o batranica. Nu e una din acelea straniute care pentru a alunga singuratatea locuiesc in apartamente imbibate cu mirosuri dubioase cu zeci de pisici. Mini colonia felinelor numara vreo 20 de exemplare cu cozi stufoase si unul fara (coada). Noi, cei din fata computerelor le urmarim si cateodata ajung in fata obiectivului unui coleg pasionat de fotografie:

Fotografii de: nogroup

“Surprize! Surprize” la Fabrica de Staruri

Noul star este Alexandru Manciu, la fel ca si in cazul lui Serj Kuzencoff au fost trei luni in care nu a fost loc de surprize. Pun pariu ca nici pariuri nu s-au facut, poate numai pentru locul doi, in rest totul a mers fara abateri de la plan. Nu risc sa insinuez ca ceva s-a falsificat, pentru ca talentul lui Alexandru chiar nu poate fi contestat, are voce si a tot cutreierat diferite festivaluri de mic. Deci… totusi ce cauta el in concurs alaturi de debutanti? Am cam dus dorul fair-play-ului, concurentii erau pusi din start sa-l intreaca pe un cantaret deja format, un pic chiar si plictisit de incepatorii care invatatau abia notele.

Zilele trecute am privit la televizor un festival, bine, participantii aveau studii muzicale, insa majoritatea in perioada de afirmare. Nu sunt deloc amatoare la asa gen de show-uri, oricum am ascultat din curiozitate o concurenta, avea o voce extraordinara, pe urma inca una, si inca una. Va fi doar un castigator, restul vor continua sa lupte, sa imprumute si sa-si coase haine de scena, sa convinga pe altii sa creada in niste anonimi, intr-un cuvant, sa-si faca un drum deloc batatorit pe o piata muzicala minuscula.

Pe de alta parte in finala “Fabricii de staruri”, au nimerit, chiar si spre marea lor mirare, doi afoni care au tot fost menajati ca au cel putin un caracter interesant, ca au carisma, daca duc lipsa de altceva: vocea! Si pentru ca  devenea deja insuportabil si jenant sa-i asculti, fabrica a hotarat sa le vina in ajutor si sa invete fabricantii sa faca …play back. Doar stiti cum e, de obicei nu sunt conditii, aparatura, umiditatea si temperatura aerului necorespunzatoare in salile din cluburile din sat, de la concertele in aer liber, in sala Palatului National etc, etc Unora li s-a acordat o sansa nemeritata (uneori chiar mai multe sanse, miraculos scapand de dueluri), pe cand talentul veritabil trebuie sa dea din coate cum poate.

P.S. Pacat ca Stela Botan a luat ultimul loc, se pare ca la noi nonconformisul, stilul, sinceritatea, inteligenta (plus desigur vocea) nu se apreciaza.

Spune-mi ce telefon mobil ai, ca sa-ti spun cine esti tu

Cred ca am realizat ca am o “problema” acum un an de zile, intr-un cerc de prieteni in care mobilmania face ravagii si e unul din cel mai glam subiect de discutie: “Mariana, tu inca nu ti-ai aruncat telefonul?”, “Mariana, tu doar lucrezi, cumpara unul frumos pliabil, pentru fete” (mie ele mi se asociaza cu produsele igienice cu aripioare, probabil asta e motivul pentru care sunt pentru fete )

Ai telefon mobil din 2 cauze, din necesitate si pentru “pont”:

Ai telefonul mobil din necesitate. Ai telefon, ai credit, suni, comunici, mentii legatura. Nu necajesti oamenii cu rugaminti de genu “nu mai am minute, da-mi pls sa sun/sa dau beep” etc.

Ai telefon mobil pentru “pont”. Il scoti pe masa, sa vada toti ca e iPhone, sau alt brand tipator, daca oamenii chiar is tampiti si nu pricep nimic poti sa zici printre altele si cat te-a costat. Stii sa porti o discutie bine inchegata despre telefone, stii top 10 denumiri telefone mobile deocheate de genu w580i, c905, si evident diferenta intre n95 n96 si n97.

Lucrul care deosebesc oamenii care aleg un mobil din necesitate si dintre acei care il aleg pentru “pont” e ca acei din urma de cele mai multe ori il cumpara cu mari sacrificii. Esti vanzatoare, dar te stradui si reusesti in cele din urma cu pretul a unu-doua salarii sa-ti ieii mult-visatul telefon; esti student, le zici parintilor ca nu esti ca ceilalti fara un telefon mobil ca lumea, parintii se crucesc de timpurile in care am ajuns si se straduiesc ca odrasla sa nu arate rau in comparatie cu altii; ai un iubit care de 14 februarie o sa-ti daruiasca un mobil cu care o sa poti face poze etc.

Cu ajutorul publicitatii (societatea isi are si ea rolul ei), telefonul mobil a ajuns de la un simplu accesoriu, la un adevarat etalon al statutului social, de afisare a starii de bine, un fel de “praf in ochi” pentru cei care nu reusesc sa se impuna si altfel decat cu flecustete materiale.

PS: am alt telefon de saptamana trecuta, se pare ca nu o sa pot impresiona pe nimeni cu el